Le printemps a pointé le bout de son nez et deux louveteaux au caractère bien trempé dorment dans la forêt au clair de lune. Ils se tournent et se retournent dans leurs lits sans trouver leur place, car la grande forêt est très effrayante pour les petits loups, même avec leur papa à leurs côtés. On ne sait jamais quels dangers les guettent.Et si un petit chaperon rouge les poursuivait ? Mais les redoutables petits chaperons rouges existent-ils vraiment ? Ou s'agit-il seulement d'histoires à dormir debout ? "̶ Mes petits, vous savez que tout ce qui est écrit dans les livres n'est pas vrai, n'est-ce pas ? ̶ On le sait, papa. Mais tu as toujours dit que les Petits Chaperons existent ! répondirent les petits loups. ̶ Oui... mais peut-être qu'ils ne sont pas aussi méchants que vous le pensez, dit Papa Loup. ̶ Je veux en rencontrer un ! osa Lupicool. Je vais la tirer par la queue et lui ronger les chaussures ! ̶ Je veux ma maman ! gémit Lupiblu."

A venit primăvara, iar doi lupișori cuminți înnoptează în pădure sub clar de lună. Se cam foiesc ei în culcuș și nu-și găsesc locul, căci pădurea mare e tare înfricoșătoare pentru niște lupi mici, chiar dacă îl au pe tătic alături. Doar nu știi niciodată ce pericole pândesc prin apropiere. Dacă îi urmărește cumva vreo Scufiță Roșie? Dar chiar există temutele Scufițe Roșii? Sau sunt doar niște povești de adormit lupișorii? ̶ Mititeilor, voi știți că nu tot ce scrie în cărți e adevărat, nu? ̶ Știm, tata. Dar tu mereu ai spus că Scufițele există! răspunseră lupișorii. ̶ Da… dar poate că nu sunt chiar așa de rele pe cât credeți voi, zise tata Lup. ̶ Eu vreau să întâlnesc una! îndrăzni Lupicool. O s-o trag de codițe și o să-i rod pantofii! ̶ Eu vreau la mama! scânci Lupiblu