Neluțu est une enfant d'un an et demi aux yeux bleus comme des myosotis, qui marque de son empreinte la vie d'une famille nombreuse à Cisnădie, où tous les adultes travaillent au tissage de tapis. Ce qui rend cette histoire si troublante, c'est le regard du frère qui observe tout à travers le prisme de la naïveté, balayant ainsi la douleur d'un voile d'innocence. Se dessine alors la chronique d'une absence présente, qui s'insinue comme une brume dans la vie de chacun, la transformant. Trop douloureuse pour être racontée de façon linéaire, la vie de Neluțu se tisse discrètement dans l'histoire de cette famille nombreuse, où la mère est hongroise, le père roumain, et les enfants issus de deux mariages. Ainsi se construit une mosaïque, formée d'une part par les récits de l'enfant d'autrefois, et d'autre part par ceux de l'adulte d'aujourd'hui, tiraillé entre deux mondes, dont un seul est réel.

„Neluțu este un copil de un an și jumătate cu ochii albaștri ca florile de nu-mă-uita, care amprentează viața unei familii numeroase dintr-o Cisnădie în care toți adulții muncesc la țesut covoare. Ceea ce face ca această poveste să fie tulburătoare este perspectiva fratelui care privește tot ce se petrece printr-o lentilă a naivității, mătuind astfel durerea, acoperind-o cu un strat de inocență. Se conturează astfel o cronică a unei absențe prezente, care se strecoară ca un abur prin viețile tuturor, schimbându-le. Prea dureroasă ca să poată fi povestită într-o succesiune cronologică neîntreruptă, viața lui Neluțu este strecurată discret printre ițele poveștii acestei familii numeroase, în care mama este unguroaică, tatăl român, iar copiii provin din două căsătorii. Se construiește astfel un mozaic format, pe de o parte, din istorisirile copilului de odinioară, pe de altă parte, din cele ale adultului din prezent, care trăiește astăzi rupt între două lumi, dintre care numai una este reală.