Gabriela Adameșteanu nous invite à une lecture plus profonde des comportements humains en apparence inoffensifs, d'apparence anodine, et c'est là, me semble-t-il, que réside la valeur de l'extraordinaire subtilité et de la perspicacité de sa prose. La qualité de cette littérature tient précisément à sa réserve et à sa modestie, empreintes d'ambition ; une ambition plus profonde, plus substantielle, que celle que seule la vanité littéraire peut engendrer. Gabriela Adameșteanu, par l'attention du regard, par le sérieux de son professionnalisme, ne fait pas preuve d'un sérieux austère et dénué de grâce, mais d'un sérieux intimement lié à la nature du véritable écrivain, capable de placer au-dessus de tout l'obsession d'une page dense et bien construite, à la mise en page définitive si possible ; et c'est là le cas.

„Gabriela Adameşteanu îndeamnă la o lectură mai profundă a comportamentelor umane de aparenţă inofensivă, de suprafaţă benignă, şi în aceasta mi se pare că stă valoarea de subtilitate şi de pătrundere ieşită din comun a prozei sale. Calitatea acestei literaturi stă în chiar rezerva şi modestia ei, plină de ambiţii; şi mai orgolioasă, mai substanţial orgolioasă decât a celor stăpâniţi doar de vanitatea literară a întâietăţii. Gabriela Adameşteanu reţine prin atenţia privirii, prin seriozitate profesională, nu o seriozitate mohorâtă, lipsită de har, ci una care ţine strâns de firea scriitorului adevărat, capabil să pună mai presus de orice obsesia unei pagini bune, dense, definitiv aşternute dacă este cu putinţă; şi iată că este.”